Trolii ajung în rai

http://idiotssansfrontieres.forumgratuit.ro/t94-trolii-ajung-in-rai#

Trolul Morsa -nu - i o morsă ca oricare , are frosă suină în dotare

că tot îi place nenorocitului să facă pe spiritualul pe seama familiilor altuia ....

final apoteotic

detalii https://sites.google.com/site/diaconiinsconcsteritory/trolul-morsa--nu---i-o-morsa-ca-oricare-are-frosa-suina-in-dotare

Politica de şarpe boa a preşedintelui

http://adevarul.ro/news/politica/politica-sarpe-boa-presedintelui-1_56af16325ab6550cb855c405/index.html

După mai bine de un an de „prezidenţiat”, opinia publică continuă să se împartă în două tabere: cei care sunt mulţumiţi de tăcerea preşedintelui în spaţiul public şi cei care îi reproşează tăcerea. Totuşi, preşedintele recuperează. Liberalii o vor simţi pe pielea lor. Preşedintele are răbdarea unui şarpe boa, iar liberalii sunt numai buni pentru şcoala politică de Bucureşti de care are nevoie preşedintele.Toate acţiunile preşedintelui sunt parte a unei strategii de securizare a mandatului său în perspectiva obţinerii celui de-al doilea mandat. Al doilea mandat nu poate fi obţinut decât cu sprijinul Sistemului transpartinic. Fostul primar al Sibiului, actual preşedinte, ştie acest lucru. A ştiut din prima zi, dovadă că şeful Cancelariei este Mihalache, puntea de legătură cu Sistemul. Cum nu e un curajos, un „întreprinzător”, preşedintele Iohannis preferă să meargă pe căi bătătorite, pe lucruri deja ştiute, confirmate. Să facă altfel lucrurile, să îşi ia drept aliat poporul, să strice vechi complicităţi/metehne/alianţe funcţionale e prea greu, prea complicat, presupunând prea multă acţiune, prea multă expunere şi prea mulţi duşmani. Cu Sistemul în spate drept protecţie, doar un tsunami-electoral ar putea pune în pericol al doilea mandat al preşedintelui Iohannis, sau un nou candidat al cărui profil să bată tot ce a fost până acum, dar şi fantezia electoral-naţională a „preşedintelui care nu vrea scandal”, un fel de garanţie a liniştii naţionale. Supraexpus la scandalul politic zi de zi, la scandalul corupţiei generalizate, proiecţia unui „preşedinte liniştit” poate fi extrem de seducătoare pentru un electoral stresat. Doar că actualul preşedinte este departe de a fi un „preşedinte liniştit”. Toate elementele arată altceva. Un preşedinte care adoră jocurile de culise. Un prădător liniştit. Muşcătura sa poate fi letală doar dacă are aliaţi puternici. Sistemul transpartinic şi Serviciile. Pentru a le avea alături nu trebuie să le deranjeze. Din când în când poate sacrifica pe cineva care îl calcă pe coadă. Preşedintele are nevoie de sprijinul Sistemului ca de aer, iar dacă are acest sprijin atunci există şi posibilitatea celui de-al doilea mandat. Doar electoratul îi poate oferi surprize, o schimbare de plan. Pentru o astfel de schimbare ar fi nevoie de un electorat-bloc reformat cu un simţ civic puternic şi hotărât să dea o palmă serioasă actualei clase politice, un electorat care ar avea capacitatea de a-l mirosi pe preşedinte drept exponent al Sistemului, dar nu avem/nu suntem un astfel de electorat. Dacă vom avem un electorat reformat sau pe cale de a-şi schimba paradigma de gândire/acţiune vom afla la alegerile locale şi cele parlamentare de anul acesta. Alegerile de anul acesta vor fi o hartă electorală a tendinţelor. Totuşi, judecând după sondajele care circulă şi în care partidele Sistemului transpartinic sunt în top e greu de crezut că paradigma Sistemului transpartinic conducător o va schimba electoratul la urne. Electoratul e doar un complice al Sistemului. Mişcarea în Stradă după tragedia de la #Colectiv a fost cauzată de o puternică emoţie socială care a scos la suprafaţă frustrări sociale, însă ele au intrat în adormire. Am putea măcar să sperăm că nu va fi aşa.   Ce are în comun preşedintele cu şarpele boa? Analogiile sunt necesare şi binevenite de dragul demonstraţiei. La fel ca şarpele boa, şi preşedintele este aparent un solidar, cu un metabolism politic greoi. Reacţiile sale sunt de cele mai multe ori tardive, răsuflate, având nevoie de prea mult timp pentru declaraţii publice. Probabil că echipa de comunicare a făcut deja ulcer. Dacă ar fi să ne amintim vreo ocazie în care să fi avut o reacţie rapidă e greu să o găsim şi poate singura care ne-ar putea veni în minte ar fi reacţia la cotele impuse de UE în criza migraţiei. La vremea respectivă, ieşirea publică a preşedintelui a părut a fi mai degrabă o criză de orgoliu, o „lecţie de politică externă” pe care a dorit să o dea fostului preşedinte, dar şi oficialilor de la Bruxelles. S-a fript atunci, astfel că politica externă a pus-o în braţele actualului premier Dacian Cioloş pe care îl antrenează pentru poziţia de Alter-Ego politic, de pavăză pentru extern şi intern. Actualul preşedinte are foarte multe în comun cu un şarpe boa. E un prădător care îşi aşteaptă prada să se apropie şi abia apoi o atacă aşa cum a făcut şi cu premierul Ponta. L-a lăsat să se apropie până ce aceasta a devenit vulnerabil şi inocent considerându-l pe preşedinte drept un ageamiu într-ale politicii. Ştim despre şarpele boa că atunci când este în timpul procesului de năpârlire are un comportament imprevizibil, substanţa care lubrifiază noua piele face ochii să apară „lăptoşi”, albaştri sau opaci, nu vede clar şi astfel e mai defensiv. Îşi înhaţă victima cu colţii, se încolăceşte în jurul ei până o sugrumă. Prada e înghiţită întreagă, iar digerarea durează zile. Durata între mese poate fi de zile până la luni de zile. De ce ar fi liberalii pradă? Preşedintele nu se încurcă în ideologii, în etichete ca „social-democraţi”, „liberali”, şi de altfel nici politicienii noştri nu o fac. Liberalii sunt oricum pradă propriului haos moral / imoral / amoral. Liniile de demarcaţie ideologică nu există. În atari condiţii, preşedintele are nevoie şi de liberali şi de social-democraţi pentru a-şi consolida paşii spre cel de-al doilea mandat. Preşedintele nu are niciodată nimic de spus în mod clar despre partide, întotdeauna spune doar generalităţi preţioase şi siropoase, platitudini politice fără a arăta cu degetul spre cineva anume vinovat pentru precaritatea zonei politice sau corupţia generalizată. Pentru preşedinte nu există partidele mici care încearcă din răsputeri să intre în jocul politic şi să reseteze zona politică, despre care chiar el vorbeşte sforăitor în declaraţii şi discursuri pompoase. Partidele mici nu pot reseta jocul din cauza Cartelului politic pe care preşedintele îl întreţine prin inacţiunea sa. Revoluţia normalităţii pe care şi-o arogă preşedintele este doar un bluf pentru naivi. Optimiştii spun că de fapt politica preşedintelui este de a se folosi de aceştia, liberali şi social-democraţi la grămadă, pentru a-şi impune marile reforme. E înduioşătoare această credinţă şi asta pentru că dacă acesta ar fi fost proiectul preşedintelui, de mari reforme, atunci nu am fi asistat la promulgarea fără luptă a legii electorale a alegerilor într-un singur tur, lege care consolidează actuala reţea politico-mafiotă, nu am fi avut tăcerea în ceea ce priveşte dezastrul din Educaţie privind felul în care actualul ministru securizează zona de plagiatori şi mafia academică, în fapt o adevărată industrie care rulează foarte mulţi bani, mulţi. Tăcerea în ceea ce priveşte episodul Niţu, cercul de plagiatori ai generalului Oprea puşi în funcţii şi poziţii strategice. Chiar şi jocul inconsecvent al liberalilor de acum pe legea electorală în primul tur dovedeşte tocmai lipsa unui proiect de reformă politică reală de care vorbeşte preşedintele pompos în discursuri. Absenţa mesajelor publice ale preşedintelui din spaţiul public cauţionează în fapt Sistemul transpartinic, reţeaua de corupţie instituţională. Lista asta a momentelor în care digestia politică nu i-a permis preşedintelui să iasă la rampă lăsând să treacă măsurile de consolidare a Cartelului politic e lungă şi consistentă. Liberalii vor fi pradă a şarpelui boa în alegerile locale. Catastrofa electorală Buşoi pe care liberalii l-au scos la înaintare, validat de însuşi preşedinte când l-a plimbat pe candidat cu el, a fost pregătit pentru aşa-zisul meci cu PSD. Liberalii acum par a se răzgândi în ceea ce îl priveşte pe Buşoi şi nu pentru că le pasă de cartoful fierbinte Primăria Bucureşti, dar omul lor de bază a făcut-o de oaie la ultima sa conferinţă de presă când a folosit drept fundal tragedia #Colectiv. Gafele pe care acesta le face, slaba prestaţie, cu tot cu ajutorul Antenei 3 care îl cultivă drept invitat de-al casei, sondajele, toate acestea probabil că îi vor determina pe liberalii să îl scoată din cursă, însă fără prea mare tragere de inimă. Eternul candidat Predoiu ar putea fi pus pe liste, dar nici asta nu e sigur. Dacă PNL câştigă în alegeri, şarpele boa îi va lăsa în pace. Dacă însă PNL pierde, şarpele boa va ieşi din digestia prelungită şi va lua masa. Conducerea va fi decapitată, se vor regrupa şi vor merge înainte probabil cu Cioloş în frunte şi cu PSD, în subteran. Declaraţiile frivol-războinice ale liberalei Alina Gorghiu sunt doar parte a teatrului din piesa „USL a murit! Trăiască PNL!”. Criza de lideri a PNL şi a PSD este una reală. Actualmente, niciunul dintre partide nu are candidaţi care să rupă gura târgului. PSD s-ar putea să o scoată pe Ecaterina Andronescu în locul Gabrielei Firea care ar putea avea probleme de imagine din cauza lui Pandele, dar şi pentru că Pandele e certat cu Dragnea. De altfel, nici Andronescu nu stă foarte bine la capitolul relaţia cu DNA. Blatul dintre PNL şi PSD pe Bucureşti este pentru linişte şi consens politic. O mână spală pe alta, iar şarpele boa nu trebuie deranjat cu nimicuri. Cât priveşte alegerile locale în ţară, baronetul este pe metereze, iar Iohannis nu vrea scandal. Doar linişte. Cu toate acestea, şi pentru unii şi pentru alţii stabilirea candidaţilor este o reală problemă. Într-un scenariu ideal, cu astfel de ofertă şi cu partide care sunt văzute drept corupte, electoratul ar trebui să se îndrepte spre partidele mici cu candidaţi care nu au participat la jaful pe care clasa politică actuală îl practică de ani de zile. Electoratul însă e complice de ani de zile cu Sistemul transpartinic. Nu are nicio tresărire de conştiinţă când pune ştampila pe aceiaşi candidaţi corupţi. Dormiţi liniştiţi, şarpele boa îşi face digestia şi veghează! Notă: Mihalache şi Gâdea au dus mesajul şarpelui boa până la Munchen: e linişte în ţară! Suntem tot noi! Nota: Rolul Preşedintelui. Articolul 80 (2), Constituţia României: Preşedintele veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.  

Ce viitor politic mai are Traian Băsescu?

Traian Băsescu, spre deosebire de foştii preşedinţi, nu a renunţat la politica activă, că deh, şi-a făcut planuri încă de când era la Cotroceni. E drept, a spus că după terminarea mandatului va înfiinţa o şcoală pentru formarea politicienilor. Apoi a spus că se va retrage definitiv din viaţă publică şi va face agricultură. A mai spus că îşi va creşte nepoţii în linişte, departe de politică. Şi câte şi mai câte… Nimic din toate astea nu au prins contur. El acţionează ca un politician activ în rândurile unui partid rămas fără conducător.

După terminarea mandatului, fostul preşedinte a reintrat în viaţa politică fără a ţine seama de statutul său. Micul PMP, rămas în impas fără Elena Udrea, are nevoie de un lider informal, de o personalitate destul de puternică şi influentă pentru a se face auzit. Îşi foloseşte experienţa de fost şef de stat pentru a demola în continuare adversarii politici tradiţionali. Atacă mass-media ostilă, îşi continuă lupta cu PSD şi Victor Ponta fără să dea semne că ar dori să se apropie de Klaus Iohannis şi de partidele de opoziţie. Se bate de unul singur, ca şi cum ar dori să facă din PMP cel mai mare partid din România, capabil să câştige alegerile viitoare.

Dar pentru Băsescu a apărut un nou adversar. Acuzat că a făcut din România o republică a procurorilor, Băsescu este pe cale să devină la rândul său o victimă a procurorilor. Rămas fără imunitate, se vede obligat să bată pe la uşile Parchetului General, ca un om de rând, ca un suspect oarecare. Numele său este vehiculat în diverse dosare. Se spune că adevărata ţintă în dosarele despre banii negri din campaniile electorale ar fi chiar el. Persoane din anturajul său se află în arest preventiv. Asupra altora planează suspiciuni de corupţie. Între timp, unii i-au devenit adversari, cum este cazul lui Vasile Blaga. Nu este exclus să se reîntâlnească în paginile aceloraşi dosare de la DNA, candidat şi şef de campanie să dea împreună explicaţii despre banii negri folosiţi pentru obţinerea victoriilor. Fostul preşedinte a fost în relaţii bune nu doar cu politicienii corupţi, ci şi cu corupătorii, cu oameni de afaceri care s-au specializat în denunţarea politicienilor pe care i-au corupt.

Încolţit din toate părţile, izolat politic, considerat nefracventabil, ce îi rezervă viitorul lui Traian Băsescu? A dominat scena politică zece ani, însă a avut o poziţie de om politic influent încă din timpul guvernului CDR. Experienţa lui politică se întinde pe o perioada şi mai lungă, el fiind cooptat în primele guverne de după ’89. Comparabil cu Ion Iliescu, intersectându-se pe scena politică mai mult ca adversari, între cei doi pot fi depistate mai multe asemănări decât deosebiri. Deşi, declarativ, au avut obiective politice diferite, îi leagă dorinţa de putere nelimitată. Amândoi s-au format în comunism, unul ca activist de partid, altul şi-a urmat profesia de marinar, dar ambii au sfârşit prin a deveni apostolii noii democraţii.

Dacă istoria le va oferi un loc în paginile ei, nu vor fi departe unul de altul. Amândoi vor fi la fel de controversaţi, din motive aparent diferite. Anticomunismul afişat de Băsescu nu-l va plasa în rândul martirilor regimului comunist. Lupta sa împotriva corupţiei, în mod paradoxal, îl poate aşeza în rândul celor mai corupţi oameni politici din ultimul sfert de veac. Deci, ce viitor politic mai poate avea Traian Băsescu?

OHA , presedintele absent

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-19749599-iohannis-presedintele-absent.htm

 Inadmisibil de slaba reactia presedintelui Klaus Iohannis la scandalul Dan Sova din Senat, mai slaba decit a ambasadelor, mai slaba decit a unei mari parti a societatii civile. Izolat de citeva luni in Palatul Cotroceni, fara dialog cu presa, cu societatea in general, cu o echipa lipsita de viziune, Iohannis se transforma incet si sigur in presedintele absent.

"Voi fi un mediator, un integrator şi un arbitru", spunea Iohannis imediat dupa inscaunarea la Cotroceni, cind respingea modelul presedintelui - jucator (Traian Basescu) sau cel al presedintelui - impaciuitor (Ion Iliescu). Nu am inteles prea bine atunci ce presupune modelul propus de Klaus Iohannis, parea o prelungire a sloganului de campanie "O altfel de politica".

Vedem acum, dupa trei luni ca sef al statului, ce inseamna acest alt fel de a face politica: decuplarea de la marile dezbateri din societate. Din pacate, e un model pagubos pe termen lung, pentru ca inseamna un divort de facto intre electorat si demnitarul cu cea mai mare legitimitate din Romania.

In ultimele saptamini am avut mai mult semnale ca Iohannis e decuplat de la realitatea imediata. Ceea ce parea a fi perioada normala de acomodare cu functia se transforma intr-o hibernare tacuta si infertila. Teme majore de dezbatere nu au gasit mare ecou la Cotroceni: bugetul de stat, modificarea radicala a Codului Fiscal, legile electorale esentiale din Parlament, votul prin corespondenta, OUG cu dedicatie pentru plagiatul lui Ponta, parlamentarii aparati de colegi in fata justitiei.

Mai mult: presedintele a ramas dator cu explicatii despre concedierea intempestiva a consilierului George Scutaru, explicatii despre discutiile cu omologii din Moldova, Polonia si Ucraina (ce a negociat Romania), explicatii despre pozitia Romaniei fata de viitoarea Uniune energetica din UE (studii de impact, puncte slabe, avantaje etc). Nu doar ca a ramas dator, dar evita cu obstinatie intrebarile jurnalistilor, limitandu-se la citit discursuri scrise pe foaie.

Nu in ultimul rind, Klaus Iohannis are sa raspunda acuzatiilor ale fostului ministru al Mediului despre motivele care l-au facut sa retrimita la Parlament modificarile la Codul Silvic. Acuzele sint grave si privesc un posibil lobby netransparent al unor companii austriece pe linga Presedintie. 

Tacerea si ignorarea tuturor acestor teme il indeparteaza tot mai repede pe Klaus Iohannis de zona luminoasa pe care o proiectase in campanie si il duc inspre derizoriu.

Atentie: nu cerem transformarea lui Klaus Iohannis intr-un presedinte agresiv, care sa produca spectacol si breaking-news pe banda rulanta. Tot ce asteptam de la un om care a primit votul a 6,2 milioane de cetateni e sa fie prezent in viata cetatii, in dezbaterile pe temele esentiale; pe scurt, sa nu practice evaziunea de idei si ambiguitatea morala. Asa cum a stiut sa vorbeasca pe teme esentiale la CSM, unde a cerut ca justitia sa nu devina superputere si sa se termine cu spectacolul catuselor, de parca asta era esential intr-o Romanie roasa de coruptie.

Si ce exemplu mai bun de fuga de responsabilitate si absenta nemotivata decit prestatia sa in cazul imunitatii lui Dan Sova. Pe cind toata lumea avea atentia indreptata spre votul din Parlament, Klaus Iohannis a intirziat nepermis de mult o reactie. In cele din urma, dupa citeva ore, a venit si reactia. Pe Facebook, nu pe site-ul Administratiei Prezidentiale, si oricum mult mai slaba decit reactia ambasadelor SUA, Marii Britanii si Olandei. Ca inadecvarea sa fie totala, Iohannis a postat apoi pe Facebook o fotografie de la un dineu luat alaturi de sotie, Printul Duda si Principesa Margareta, cu ocazia zilei de nastere a acesteia din urma. Fotografia spune mai mult decit o mie de cuvinte despre agenda lui Klaus Iohannis.

Si, ca tacimul sa fie complet, Iohannis a primit astazi o lovitura de imagine formidabila: sefa DNA, Laura Codruta Kovesi, a cerut CSM sa sesizeze Curtea Constitutionala pentru soluționarea conflictului de natură constituțională creat între puterile statului, ca urmare a faptului că Senatul a refuzat să răspundă cererii formulate de procurori in cazul Dan Sova. Problema e ca DNA nu poate sesiza CCR (de aceea a apelat public la CSM sa o faca), dar presedintele Romaniei ar fi putut face el acest gest, prin care ar fi aratat ca exista pe scena publica. Asa cum scria Dan Tapalaga, Klaus Iohannis ar fi avut ocazia sa arate ca isi exercita prerogativele Constitutionale ca un sef de stat care intelege sensul votului din noiembrie. A preferat sa nu o faca.

NE-AM DAT DRACULUI , NE EMANCIPAM : Mais oů sont les neiges d'antan? (.si totusi , UNDE SUNT MAGNIFICII CRACI DE MAI IERI ?)

Balada a doamnelor de altădată 

Spune-mi unde, nu orice țară,
Flora este frumos roman
Archipiades nici Thaďs,
Cine a fost primul său văr,
Echo zgomot când vorbește pe TCWL
Mai sus râu sau lac,
Asta frumusete fost mai mult decât om prea
Dar unde sunt zăpezile de odinioară?

Unde e foarte înțelept Héloďs,
Cine a fost castrat și a devenit un călugăr
Pierre Abelard R Saint-Denis?
Pentru dragostea lui a avut acea essoine.
În mod similar, în cazul în care e regina
Cine a poruncit ca Buridan
A fost aruncat într-un sac în Seine?
Dar unde sunt zăpezile de odinioară?

Regina Blanche ca citite
R sirena voce,
Bertha mare picior, Bietris Alis,
Haremburgis care a avut loc România
Și Jeanne Lorraine bun
Englez brűlčrent R Rouen;
În cazul în care sunt ele, în cazul în care, souvraine Virgin?
Dar unde sunt zăpezile de odinioară?

Prince, nu întreba săptămână
În cazul în care o fac an CEST
Qu'ŕ remaine faci acest lucru refren:
Dar unde sunt zăpezile de odinioară? 

François Villon

BALTONUL , prompterul , mirificii craci , Dan Tapalaba , onctuosul Hurezeanu și căcărezele juridice ale Mioritei

MOTO : 

„M-am saturat de Rromania ” (Sabin Gherman )

Misto pulpe , misto craci ,

Unii , bravi urmasi de daci

Cad in limba sau dau limbi

Parc-ar fi manati de draci.

Un  prompterist galanton

A ramas fara BALTON .

 Da-o in PLM de treaba

L-a uitat in avion

GHINION !!! GHINION !!!

Dacă tot e să citez din clasici în viață . „ Trăim în Rromânia și asta ne ocupă tot timpul ” sau , mai bine zis , „țara arde și baba se piaptănă (în zona pubiană - of course my horse ) . În aceste momente în care atunci când mult prea alesul își umplea mațul în ilustra companie a dudelor regale iar senatorii nației , sub bagheta măiastră a gunoiului de Tăriceanu aruncau temeinic și cu metodă flegme purulente în obrazul nației și se ștergeau pe cur cu Constituția acestui simulacru de stat democratic , tot felul de părerologi (așa zișii deontologi ) care judecă și simt exclusiv cu mațul gros și cu portofelul se simt în drept și datori să ne îndrume, să ne educe pe noi , pulimea . să ne ducă de mînuță ca pe copiii retardați în palatul de cleștar al coanei Justiția -curva legată la ochi .Limbistul șef , onctuosul Hurezeanu azvîrle cu infinită grație AICI cu mucii în fasole ( Eu sunt impotriva spectacolului justitiarist/ Romania este o tara gripata/ Suntem inraiti, transformam totul in rau/ Acum suntem intr-un moment foarte periculos ) în vreme ce Dan Tapalabă , vrednic emul al lui Hurezeanu , trecut recent din tabăra (secta) „Martorii lui Macovei din spatele operei” în secta ”Adoratorii lui Oha (și a extraperipulifabtasticilor craci ai țtiu yo cui) se simte în drept și dator să ne propună AICI să îi mirosim bășinile „judiciare” cu bărbiță și țăcălie (Cum a ajuns Romania paralizata de procurori. Cateva observatii la iesirile lui Emil Hurezeanu ).Ca să nu o mai lungesc,aceasta e minunata noastră Rromânie . țara în care hoții dau legi , excrocii se erijează în deontologii nației iar curvele sifilitice din politică beneficiază permanent de operații gratuite de himenoplastie.Poate că a sosit vremea să vorbim despre România ca stare de vomă după care să punem mâna pe pari, furci , coase și topoare .... vorba lui Coșbuc :
să nu dea (  ba să dea )Dumnezeu cel sfânt

să vrem noi sînge, nu pămînt....
Până atunci însă , vorba nemuritorului Geoană -Gambeta, bucurați -vă , am înfrînt."Fiat justitia, et pereat mundus"